Despre rugaciune

Despre rugaciunea cea curata
Ca orice rugaciune ce s-ar face, sau e cerere sau rugaminte, sau multumita sau slava. Iara cand mintea ajunge in stari duhovnicesti, atunci nu mai are rugaciune. Una este rugaciunea si alta este contemplatia in vremea rugaciunii, desi au pricina una in alta. Cerceteaza si vei vedea ca daca mintea a intrat in contemplatie nu mai e nici una din toate acestea, nici nu cere ceva in rugaciune. Foarte rar sunt aceia care sa se fi invrednicit, cu multa vointa, ca sa ajunga la rugaciunea curata.
Ca aveau Sfintii Parinti obiceiul de a numi rugaciune toate pornirile cele bune si toate lucrarile cele duhovnicesti. Caci iata ca vedem ca atunci cand preotul sta pregatit la rugaciune, cerand mila de la Dumnezeu si rugandu-se si concentrandu-si mintea, atunci vine Sfantul Duh peste painea si vinul care sunt in Sfantul Altar.
Inca si lui Zaharia, in vremea rugaciunii, i s-a aratat ingerul proorocindu-i nasterea lui Ioan. De asemenea lui Petru, cand se ruga in casa in ceasul al saselea, i s-a aratat acea vedenie care l-a indemnat sa cheme neamurile, cand a vazut panza cea pogorata din ceruri si animalele care erau in ea. Si lui Corneliu in vremea rugaciunii i s-a aratat ingerul si i-a spus cele ce erau scrise despre dansul. Si iarasi lui Isus, fiul lui Navi, cand se plecase la rugaciune i-a vorbit Dumnezeu. O ce taina infricosata este aceasta! Astfel ca toate vedeniile care se descopera in sfinti in vremea rugaciunii se arata.